marți, 26 aprilie 2011

change it.

"Merg pe acelaşi drum;dau de găuri adânci"
Si degeaba incerc sa le evit ..oricat de mult as incerca tot pic in capcane,capcanele vietii pe care oricat de mult ai vrea sa le eviti ..sunt inevitabile.Pic in ele si abia atunci imi dau seama ca trebuia sa tin cont de sfaturile care mi se dadeau ,iar eu cu nepasare treceam peste ele fara sa stau sa ma gandesc la viitor si la ce s-ar putea intampla.Toate aceste gauri ma descurajeaza si uneori ma dau batuta ,nesuportand greutatea .Mi s-a spus odata sa nu ma mai gandesc la trecut ca n-are rost ,prezentul conteaza.Si din nou realizez ca da,chiar trebuia sa las trecutul fiindca mai mult rau mi-a facut.Ce credeam, ca o sa pice careva din cer sa-mi schimbe mie trecutu ,ca prezentul sa-mi fie altul?Poate ca trebuia sa ma gandesc ca nu se va intampla asta si ca orice as face faptul e total consumat si nimeni si nimic nu-l mai poate schimba.

Destinul mi-e dat si nimeni nu mi-l poate schimba..poate doar eu..

marți, 8 februarie 2011

1 year.

8 februarie.19:13.
Plictinsindu-ma pe net m-am gandit sa citesc blog'uri..Deschid un link iar titlul era "A trecut un an ,dar nu te-am uitat".Abia atunci mi-am amintit de ziua de ieri.Tacerea m-a cuprins in totalitate si o groaza de ganduri au inceput sa mi se imbulzeasca in minte.Pana acum cateva saptamani m-am gandit incontinuu la ziua in care se va implini un an..Chiar daca o vedeam la inceput ca pe o ..aniversare ,apoi ca pe un motiv de a ne impaca ,iar in cele din urma imi era si groaza sa ma gandesc la ziua aceea.Ceea ce rezulta din faptul ca am uitat complet este ca poate nu mai insemni pentru mine atat de mult ..M-am chinuit mult timp sa te uit ,insa nu reuseam..unii imi spuneau "lasa ca timpu vindeca tot",mi se parea o prostie nu puteam sa cred ca o sa te uit fara sa "misc vreun deget"..Dar uite ca asta s-a intamplat..Sincer?nu ma simt prea bine adica..toata iubirea pe care ti-am purtat-o s-a cam transformat in indiferenta.Nu pot sa zic ca imi doresc sa revin la vechea stare ,dar parca intr-un fel imi lipsesc toate gandurile,sentimente si momentele fericite sau mai putin nefericite prin care am trecut.. pentru ca intr-un fel,acum,fac parte din viata mea.Felul in care ne-am cunoscut e ca o imagine care mi s-a intiparit in minte si imi tot da tarcoale de 20 de minute incontinuu.N-am sa uit niciodata ca tot ce intentionam eu la inceput era doar sa ma distrez ,dar pofta mea de amuzament s-a transformat in doar cateva minute intr-o 'love story ' care evident trebuia sa aiba si ea la un anumit moment,un anumit sfarsit si evident ca un sfarsit trist =>Love story with sad ending..Am crezut ca sfarsitul nu va fii chiar pe 31 august ..speram si speram si tot speram ca poate,poate se va schimba ceva si vei reveni la mine..Dar iata ca nuuu.Acum tot ce a ramas din tine e doar o vaga amintire care imi doresc sa o pastrez pentru mult timp de acum incolo..
Imi voi aminti cu placere de tine..
I loved you..

luni, 10 ianuarie 2011

Nu te opri.

"Marea loveste digul pe care in seara aceea

n-am avut curajul sa mergem la capat. Piatra uda

luneca si, la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,

ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesubt.

Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti

inca intr-o zi vom renunta sa ma patrundem pe dig.

Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,

apoi ne vom aduce aminte mai rar

si il vom uita in cele din urma,

vom uita c-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.

Acum chiar daca as merge pe dig,

nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca

sau pot inainta curajos. E totuna.

Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,

sa ascult marea lovindu-se intruna de dig, sa ma intreb

cine sunt, ce varsta am si ce caut aici.

Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,

ca si cum l-as cunoaste?"


Nu ma pasioneaza poeziile ,insa pe asta o iubesc..Libertatea de a renunta este mereu a noastra si mereu preferata celei de a merge pe dig impreuna. Mersul alaturi pe marginea ascutita a digului ce ne separa de imaginea noastra indreptata spre altii, e riscant. Cere curajul de a infrunta timpul, oamenii si destinul. Prea multi nu il avem si vom prefera sa ne oprim in fata digului fara sa il exploram pana la capat.Si spun asta pentru ca eu nu il am..nu..nu am curajul sa merg pana la capat..ezit sa pasesc pe piatra uda si mereu ma trezesc din nou in fata digului,dar atunci singura..si-mi dau seama ca imi trebuie curaj sa si renunt... atunci cand stiu nu-mi mai doresc un lucru, si asta oricat de aproape as fi de el...

Durerea te-a maturizat,te-a pus pe ganduri .

"Când amintirile-n trecut incearcă să mă cheme,pe drumul lung şi cunoscut ..mai trec din vreme-n vreme."

Ehh ,si uite ca amintirile astea pe mine ma cam cheama mereu si simt ca mi se imbulzesc in minte si as face orice sa le uit,sa scap de ele.Intr-un fel am sa ajung sa va urasc avand in vedere ca incerc sa scap de tot ce-mi aminteste de voi ,dar asta doar pentru ca imi face rau..De inteles niciodata nu m-ati inteles ..de ce ati face-o acum?sau mai bine..de ce incercati sa ma faceti sa cred ca ma intelegeti?Ok ,inteleg intre voi e un fel de concurenta asociata cu putina ura care si aia e cam ascunsa si sunt singura persoana pe care o cunoasteti care si-a dat seama de ea..Incercati sa o ascundeti doar pentru a face totul sa para perfect ,dar serios..nu e nimic perfect in asta.Mai inteleg si ca probabil incercati sa ma doborati.Si credeti-ma,ati reusit,fi-ti mandrii acum!

joi, 30 decembrie 2010

it's over(doizerounuzero).

Mai sunt doua zile si... goodbye 2010.Pot sa zic ca 2010 a fost un an hiper-activ in care intr-adevar am invatat foarte multe lucruri si mnahh chiar m-am mai maturizat..Probabil ca a fost cel mai agitat an de pana acum pentru ca mi s-au intamplat vrute si nevrute.Am invatat cum e sa pierzi persoane care aparent pareau nesemnificative ,dar nemai avandu-le langa tine iti dai seama cat de mult inseamnau.Am invatat sa nu mai am incredere totala in absolut nicio persoana.Am vazut cum e sa-ti dedici tot sufletul unui prieten care parea perfect ,iar el sa te dezamageasca fix atunci cand aveai cea mai mare nevoie de el,sa-l ierti crezand ca oricine merita inca o sansa si vazandu-te fraiera te mai dezamageste inca o data ca-si imagineaza ca va primi sanse la nesfarsit.Am invatat sa fiu chiar eu persoana pe care deseori simt ca ar trebui sa o am langa mine ,sa ma descarc.Am invatat ce e iubirea ,insa n-am stiut sa o apreciez atunci cand trebuia.Am trecut de nenumarate ori prin momentul ala in care simti ca degeaba mai traiesti si iti doresti ca prima masina pe care o vezi sa iasa de sub control si sa te loveasca in plina strada..Am vazut cum e cand sentimentele iti sunt puse in joc si transformate in piese de puzzle ca dupa aceea sa iti fie sfasiate in bucatele mici.Am incercat sa uit trecutul,sa-i 'dau foc' ,insa nu am putut si dupa asta a urmat o mare schimbare pentru mine,pentru viata mea.M-am maturizat fix cand aveam cea mai putina nevoie de maturitate iar apoi am inceput sa tanjesc dupa copilarie.Am invatat sa 'trag cortina' , sa ma expun dar doar pana la anumita limita,dincolo de cortina fiind viata mea.Prin februarie am facut cunostinta cu iubirea care a durat pana in septembrie,insa chiar daca nu a fost cea mai fericita perioada pot spune ca asta e principalul motiv pentru care n-am sa uit niciodata de..2010.Prin iulie am avut parte de cea mai multa libertate din viata mea si mi s-a parut genial si distractiv plecand 2 saptamani din tara departe de tot ce inseamna familie si prieteni.Prin august am cunoscut o noua persoana care mi-a fost cel mai bun prieten pentru cateva luni, alaturi de care simteam ca plutesc de fericire si distractie,care ma facea sa zambesc zilnic,cu care aveam si..inca am cele mai multe lucruri in comun,un prieten pe care chiar il consideram cel mai bun prieten in adevaratul sens al cuvantului,cu care puteam vorbi despre orice,la orice ora,oricand pentru ca de fiecare data ma asculta.Insa totul are doua fete si pentru ca nu putea 'contrazice' regula mi-a demonstrat si el asta. Pentru mine toamna lui 2010 a fost cel mai ingrozitor anotimp al anului asta.Am fost parasita-inselata-batjocorita-subestimata.Luna decembrie a intrat in viata mea cu fericire si implinire .Pot spune ca a fost cea mai calma luna din tot anul.Una peste alta a fost un an incarcat ,dar care mi-a adus si beneficii.Sooo,La multi ani si anu' care vineee sa vi se implineasca tot ce doriti.:*see u soon.

joi, 16 decembrie 2010

-my super sweet 14.

Si uite asa a mai trecut un an.Un an in care se presupune ca am invatat multe dar de la vorbe pana la fapte e mult..Whatever,trecand peste pot spune ca eu NU fac parte din categoria aia "Supeeerr azi e ziua mea!"..si asta pentru ca ziua mea nu e..numai a mea.Mai sunt o groaza de oameni nascuti in aceasta zi deci pot spune ca intr-adevar NU e ziua mea.Apoi..nu mi se pare nimic deosebit avand in vedere ca ziua mea incepe..noaptea la 00.00 ,imediat dupa ziua altor o mie de persoane.Avand in vedere ca "oohhh e deja ziua ta" poate ca la ora aia dorm dar asta nu conteaza ptc se mai gasesc cate 2-3 persoane care sa sune fix atunci crezand ca ma vor impresiona.Si credeti-ma,nu-mi face placere!Bine asta daca persoanele respective nu fac parte din categoria "apropiati".Atunci imi face placere..Next..dorm acolo cateva ore si dimineata pe la 6 (nu exagerez) mama vine si ma trezeste urandu-mi un "ingrozitor-tipat" de "La multi aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!"..ceea ce mi se pare enervant avand in vedere ca urasc sa ma trezeasca cineva tipand la mine.Dupa urmeaza telefoanele ,sms'urile ,urarile cu "la multi ani sa-ti dea dumnezeu nustiu ce nustiu ce nustiu ce nustiu ce,sa fii nustiu cum nustiu cum nustiu cum" la care eu trebuie sa raspund politicos"vai multumesc,vaiii mersi,daa si tie la fel"..Apoi trebuie sa merg la scoala unde trebuie sa dau bomboane (nu ca as vrea.ma pune mama) pentru ca cica asa e "frumos" si asa se face..frate ok si daca n-ai bani nici sa iti cumperi tie o paine, si atunci trebuie sa duci bomboane la scoala?..La scoala trebuie sa raspund politicos tuturor urarilor plictisitoare si dezgustatoare ale profesorilor gen"sa ramai in continuare cum esti sa inveti bine,sa nustiu ce sa nustiu ce" apoi ajung acasa unde primesc vizite de la rude pe care nu le-am mai vazut niciodata gen sora matusii bunicii mele wtf?! =) care incep cu dalea "mancate-ar mama de frumoasa ce mare te-ai facut vai da ce ochii frumosi vai dar ce par lung vai da ce bluzita frumoasa " iar eu trebuie sa raspund evident cu "multumesc"..iar apoi urmeaza seria cu" si cum te simti la varsta asta?cum e prima zi la x ani?ce ai facut de ziua ta?" astea fiind niste intrebari stupide la care nu pot raspunde cu "aa pai stii chiar nu-mi placee,ma doare burta,mi s-a umflat picioru,tu ma stresezi" ..raspunsurile trebuie evident sa fie gen"excelent,minunat,ma bucur ca e ziua mea,e cea mai frumoasa zi din an"..evident zicand chestiile astea trebuie sa zambesc ca ratata(ceea ce nu-mi sta in fire)pentru ca de' e ziua mea si asa se face..Apoi se presupune ca ar trebui sa dau si un party dar uite ca eu nu-l dau pentru ca de fiecare data se gaseste cineva care sa comenteze ca "pe mine de ce nu m-ai invitat ?eu te-am invitat pe tine" asa frate si?daca mie nu-mi face placere sa te invit asta e..si pentru a evita toate chestiile astea pur si simplu nu dau niciun party..apoiiii ma streseaza faptul ca deja a devenit o.."traditie" in fiecare an de ziua mea cade prima ninsoare "CONSISTENTA"..eu urasc frigul si zapada ,nu-mi plac gecile groase si nu-mi place parul cret (Asta ptc evident se increteste de la umiditate)..Si cam asta se intampla de minunata zi care NU e numai a mea.

miercuri, 8 decembrie 2010

Durerea te-a maturizat,te-a pus pe ganduri .


Stii..inainte nu-mi pasa de ceea ce va urma si faceam totul cu superficialitate.Acum?acum totul e diferit.Nu(mai) sunt tipa care sa scrie despre iubire,sentimente profunde,aparente.Acum,in sfarsit vad realitatea.Mi-am dat seama care sunt persoanele care m-au dezamagit si care sunt cele care mi-au ramas aproape.Avand in vedere ca rautatea bate mereu realitatea,majoritatea persoanelor m-au dezamagit.Nu e momentu potrivit pentru exemple si alte detalii care acum chiar nu mai conteaza.Nu inteleg de ce mi-am pierdut atata timp din viata sa regret ca am facut anumite chestii,ca nu-mi mai apartin anumite lucruri(defapt persoane..).Acum zambesc..viata merge mai departe.
Am revenit.Sunt aici.Sunt cu voi.Sunt alta.Sunt schimbata.